Două fețe ale aceluiași eu

A fost odată ca niciodată un Eu care umbla hai-hui. Era mic și lipsit de griji. Vesel, fluiera cât era ziua de lungă admirând toate minunățiile pe care soarta i le scotea în cale.

Într-una din zilele astea nepăsătoare,

pe când era la plimbare,

pe sub soare,

s-a întâlnit cu Sinele.

Și i-a apus tot binele.

Eu și cu Mine ne-am văzut pentru prima dată într-o dimineață târzie, la o cafea amară. Ne-am privit mirați de cât de mult semănăm. Aceleași linii nesigure formează contururi inegale. Fața asimetrică iese în evidență. E mereu trimisă prima la întâlniri. Apoi vine sufletul, târâș-grăpiș, iar mintea e întotdeauna codașă. Leneșă, obosită, nedormită, tracasată, alterată de stimuli externi.

A început Eu, dând sfios bună ziua. Un gentleman de modă veche nu se culcă pe-o ureche.

Mine nu stă deloc pe gânduri și răspunde, extrem de binevoitoare, la salut. Doar a fost crescută și educată de-o mamă civilizată!

– Ce mai faci? îndrăznește Eu.

– De parcă n-ai ști! mormăie Mine.

– De un`să știu? se stropșește Eu.

– Dacă n-ai fi atât de superficial și n-ai aștepta totul mură-n gură, ai ști de unde să știi! sare Mine la bătaie fără să clipească! Poți începe prin a te uita-n oglindă! Ce vezi acolo e ceea ce este!

Din acea dimineață, Eu și cu Mine suntem mereu puși pe harță și niciun terț nu pare suficient de puternic pentru a ne împăca definitiv. Avem rare perioade de acalmie. Minunate clipe în care ne ignorăm reciproc. Momente în care Eu își vede de politețuri masculine, iar Mine de cugetări feminine.

Din nefericire, seara, la culcare, Eu doarme în același pat cu Mine, împărțim aceeași pernă, visăm același vis. Nu cădem de acord asupra căilor de urmat. Eu vrea pe căi bătătorite. Mine ar urca pe Calea Lactee. Nu știm să păstrăm un ton împăciuitor, reproșurile cresc într-o clipă cât mângâierile într-un an!

Eu o analizează aspru pe Mine, iar Mine răspunde înțepată. Nu-i chip să se-nțeleagă doi încăpățânați notorii. Mereu dezamăgiți unul de celălalt.

Unde-i loc de cercetare, vai și-amar de dezvoltare!

Acum vreo două săptămâni, când femeia din Mine, cu intuiția-i imbatabilă și-a dat seama că singură nu ajunge nicăieri, l-a îmbătat cu un pahar de apă rece pe Eu și-n liniștea creată a apelat la un Alter. Pe care l-a investit cu încredere. Și care are greaua misiune de a-i împăca pe Eu și pe Mine. Pentru totdeauna. 

Related Posts

About The Author