Dialog control de rutină

– Bună ziua, x-lescu sunt, actele dvs! Era un băiețaș proaspăt rupt de la țâța mamei, zău așa, îi tremurau mânuțele pe walkie-talkie-ul pe care-l strângea la piept.

– Bună ziua, pot să știu de ce m-ați oprit? ripostează Macho, sigur pe el.

– Actele dvs! repetă, neclintit, băiețașul.

– De ce m-ați oprit? nu se lasă Macho, dar caută actele.

– Nu știu încă, îmi vor comunica colegii imediat. Actele dvs! repetă băiețașul teleghidat, cu vocea puțin pițigăiată, într-un vizibil efort de-a domina conversația. Îi înmânează șoferul actele, el cere prin stație motivul opririi.

– Autoturismul cu numărul de înmatriculare xx-29-xyx a fost înregistrat de aparatul de radar, în localitatea y, cu o viteză de 64 de km/oră! Ha, că ți-a scăpat piciorul pe când te hlizeai, minune! gândesc eu și ies la o gură de aer, că prea aveam chef de harță. Așa, dintr-o dată. Cu oricine.

În mașina aflată la pândă mai staționa un ogan, cu mustață. Mai în vârstă. Îi ignor pe amândoi și-mi văd de țigară. Suspect de rapid, ceea ce m-a făcut să cred c-a avut o învățătoare capabilă, revine băiețașul și-mi întreabă consortul dacă are întrebări. El zice că nu, dar aveam eu una, că doar nu mi-am aerisit mintea de pomană.

– Dacă-mi permiteți, v-aș întreba eu de ce ați refuzat să-i comunicați motivul opririi înainte să vă prezinte actele. Mă interesează strict din punct de vedere legal, să știu și eu care-i ordinea.

– Păi cum să i-l comunic, dacă nu-l știam?! îmi răspunde, amabil. Remarc că are niște ochi albaștri foarte frumoși.

– De ce… Sunt brutal întreruptă de organul staționar din mașina poliției:

– Te rog să răspunzi la întrebările șoferului, nu ale pasagerilor! Nu dăm lămuriri decât șoferului. Este o acțiune de radar organizat, asta facem. 

– Bun, dumnealui răspunde șoferului, pot să vă întreb pe dvs, atunci, că mi-ar prinde bine o lămurire care nu se referă la amenda în cauză sau la radar și implică un răspuns scurt, cu da sau nu, dac-o formulez concis? mă apucase limbarița, nu știu ce plutea prin aer. Organul însă continuă să-i vorbească băiețașului, referindu-se la mine ca la o terță care nici măcar nu era de față. Îmi vine să râd, clar era ceva în aer, în mod normal mă enervez la fazele astea. Macho strigă ceva din mașină, rețin cuvântul obtuz, îmi iau rămas bun și-mi încalec scaunul din dreapta, nelămurită. Ni se urează drum bun, cu atenție sporită la viteză, că-n „localitatea asta nenorocită au loc multe accidente din această cauză”! Mulțumim frumos pentru sfat, pentru premiu, pentru delicioasa conversație, pentru tot, tot, tot și ne vedem de drum.

Prin urmare, mă ajută și pe mine cineva? Cum scrie-n lege: „Bună ziua, sunt x-lescu, ați comis asta și asta, actele la control!” sau „Bună ziua, sunt x-lescu, actele la control, vă comunicăm la o dată ulterioară de ce!”

Mulțumesc, călătorule, dacă nu era articolul tău, să mă binedispună, poate că aș fi sărit peste o scriere în perioada asta.

Related Posts

About The Author

Add Comment