In-Disqus-abil – a doua parte

Cu ocazia aceasta, mi-am văzut pentru prima dată contul, mi l-a desfășurat disqus-ul în fața ochilor. Ține minte tot, cică. Și recitesc un paragraf pe care l-am lăsat  în urmă pe un alt blog. Zâmbesc.  Așa-i sufletul ăsta, un mare domn. Nu-s convinsă că prima virgulă trebuia să șadă acolo, poate mă lămuriți careva, codițele astea mi-au rămas dușmance publice încă din școala generală!

Eu cred că, să nu lăsăm nimic pe unde mergem e moartea noastră în viaţă. Şi mai cred cu tărie că sufletul are o forţă a lui, de care nu ne dăm seama decât atunci când am ajuns în hăul cel mai adânc şi cumva, cumva, reuşim să scoatem capul şi de-acolo. Se regenerează sufletul ăsta, trupul ne face figura finală!

Related Posts

About The Author