In-Disqus-abil – prima parte

Mă pregăteam să povestesc despre tura foto pe care am trăit-o weekendul ăsta, dar, înainte de-asta, am zis să citesc un articol. Și l-am citit. Și m-a provocat intelectual. Mi-a și reamintit, pe ici pe colo, cât sunt de mică și de incultă. Mnoh, nimic nou p-aici. Tot eu, cea veche.

După ce m-am plimbat printre rânduri, am decis că nu pot pleca fără să las în urmă ceva, o vorbă măcar. Și dacă n-o fi de duh, dar să știe autorul că am fost și-am apreciat. Dar m-a întâmpinat Măria Sa Disqus-ul cu paloșul gros. Îi port o ciudă ancestrală, îl urăsc primitiv și cu toate organele. Mi-a mai pus piedici și pe alte bloguri unde am încetat să comentez pentru că am refuzat să-i dau ofrandele acestui demiSzeu! Ai cont? Iscălește! N-ai cont? Fă-ți! Păi am și mă iscălesc! Ah, nu așa, nu-i bine! Păi ia vezi, așa-i bine? Nu! Poate așa? Nu! Adresa aceasta deja apare în baza noastră de date, dă-ne alta. Nu vreau! Nu intri! Sâc! Să te ia dracu`! Pe tine prima! Hai cu twitter!mă cred dășteaptă. Hopa! Te-am prins, ești tot cu adresa veche. Șezi afară! Am resetat tot, am iscălit ce-o vrut și unde-o vrut, am mai scos o înjurătură printre dinți, dar am lăsat comentariul insipid acolo unde mi-am dorit. Să fie pimit!

Related Posts

About The Author