Naturalia fermecată.

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. A fost – și mai este – un tărâm magic, o insulă fermecată, pe care, dacă pășeai cu gânduri bune, pe loc te îndrăgosteai de tot frumosul viu din jurul tău și din tine. Iar unde-i dragoste de frumos e și dragoste de viață. Și splendoare. Și voluptate. Și tot acolo, tinerețea nu are vârstă*…

Din bătrâni se povestește despre un înțelept, pe numele său Molnar Moser, recunoscut ca întemeietorul tărâmului originar, acum 124 de ani. O jumătate de secol după nașterea acelui loc, din el s-a desprins insulița noastră fermecată, și despre ea va fi vorba în povestea de față. Naturalețea sa sfidează artificialul. Intrigă și uimește, fascinează și bucură cu o intensitate crescândă.

Regi și regine au domnit în pace peste Naturalia Fermecată. Toți au fost înțelepți frumoși, dar între ei s-a remarcat o regină pe nume Ana. Și în prezent, supușii regatului își pleacă gândurile întru salut când numele acesteia este purtat pe o pală de vânt. Le-a oferit secretul întineririi.

–          Mama, tu știi secretul? întreabă fetița cu ochi senini.

–          Am avut norocul să întâlnesc niște prieteni de-ai reginei despre care se povestește, îi răspunde mama.

–          Dacă tu-l știi, înseamnă că-l voi afla și eu, nu-i așa?

–          Promit! Dar hai să vedem ce se întâmplă mai departe, vrei?

–          Vreau! Hai să aflăm!

În decursul anilor, faima acestui ținut a traversat mări și țări. Nu era pământeancă să nu știe de existența lui și toate doreau să obțină măcar o cutiuță provenită de pe meleagurile fermecate.

Ultima regină, pe nume Spring, a hotărât să continue lupta predecesorilor ei cu tărâmul învecinat, Parabena, loc de pierzanie bântuit de mincinoși și diletanți. O pământeancă iubitoare de frumos și natural, care credea în munca celor din Naturalia Fermecată și le admira abnegația, s-a alăturat locuitorilor acestor meleaguri, să apere tradițiile străvechi împreună.

–          Cum o cheamă pe… Mama zâmbește blajin și continuă să citească, grăbind puțin glasul prea molcom.

Giulia, căci acesta era numele frumoasei pământence, a fost iute îndrăgită de tânăra și primăvăratica regină a tărâmului fermecat. În cadrul unei ceremonii fastuoase, aceasta i-a spus demn:

– Tu ești Giuliaambasador al gamei Farmec! Frumusețea și firescul te reprezintă! Împrăștie din farmecul tău și celorlalți. Ai ajutorul nostru necondiționat. Învață pământencele să se iubească pe ele, ca să poată iubi ce le înconjoară. Un chip frumos, oglindit într-un bob de rouă, va reuși să netezească o frunte încruntată. Să smulgă un zâmbet unei guri prea triste. Îți mulțumim! Cu un gest demn, i-a arătat noua linie de cutiuțe magice menite să mângâie și să catifeleze tenul, părul, mâinile și, într-un final, sufletul celor ce urmau să le dețină. […]

Regina s-a îndreptat cu umerii drepți și fruntea senină către încăperea în care se dezbăteau problemele ce-i solicitau atenția imediată. Ca orice regat care se respecta, și Naturalia Fermecată avea reprezentanți de seamă în cadrul Adunării Supreme a Sevei Înțelepciunii. Plante cu ani de experiență în frunze, cu proprietăți magice, profund revigorante, hidratante și regeneratoare, își exprimau, calm, punctele de vedere și puneau la cale planuri și strategii învingătoare. Parabena nu era un ținut ușor de înfrânt. Locuitorii lui erau strict sintetici, creați special ca să reziste mult, să producă daune mari, în timp îndelungat. Erau unși cu toate alifiile, se strecurau ușor pe sub piele, manipulau cu indiferență frumoasele neatente. Nu aveau să fie o pradă ușoară, dar  gama Farmec Natural, deținătoare a principiilor active originale, atent selecționate mai ales din ingredientele naturale, care se găseau din belșug pe Naturalia, urma să-i elimine complet.

Istoria tărâmului fermecat, bazată pe-o experiență îndelungată, capacitatea lui de regenerare și inovație, dragostea locuitorilor pentru tot ceea ce înseamnă naturalețe și  farmec, măiestria acestora de a-și folosi secretele atunci când pământencele aveau nevoie de ele, și-au spus din nou cuvântul. Plantele și-au unit frunzele într-o magie de-un verde crud, hotărâte să nu abdice de la deviza lor: Îndrăgostește-te de viață! Știau că aceasta era imposibilă în absența vieții înseși, deci s-au sfătuit zi și noapte, iar după săptămâni de nesomn și căutări, au decis să-i scoată în față pe cei trei supuși vrednici, cu un trecut fără pată, faimoși atât în plantosferă, cât și în colțuri umanoide diferite. Uleiul de ArganGălbenelele și Aloe Vera și-au asumat, mândri și încrezători, rolul de învingători în războiul rece purtat, de atâția ani, cu tărâmul învecinat.

Primul care a luat cuvântul a fost Arganul, supranumit ”aurul deșertului”. Toate plantele au tăcut, mute de admirație în fața fălniciei acestui arbore. De la mic la mare, îi recunoșteau capacitatea fantastică de-a supraviețui în cele mai aride condiții de trai. Pur și simplu nu s-a dat bătut, niciodată. Acum, avea să-și demonstreze, din nou, forța miraculoasă.

– Știai că vine din era terțiară, că a luptat împotriva înaintării Saharei? i-a șoptit o Coada Șoricelului, emoționată,  vecinului de răsad, Castravetele. Răspândește strălucire și vigoare! a continuat ea, neatentă la nuanțele de verde pe care le schimba bătrânul Castravete, care nu îndrăznise în veci să-și mărturisească adevăratele sentimente.

– Uleiul meu va face minuni acolo unde oboseala, uscăciunea, deshidratarea vor încerca să facă ravagii. Va hidrata și regenera, va tonifia și va prelungi tinerețea tenului, luptând împotriva ridurilor! Voi avea grijă ca firul de păr să-și recapete luciul și elasticitatea, fortificându-l. Mă declar aliatul pământencelor îndrăgostite de viață. Vreau și pot să le arăt că merită trăită natural! 

 

[urmeaza continuarea…]

Related Posts

About The Author